E ultima mea zi de lucru din 2009. Un an lung si bun, cu realizari, succese, esecuri si neimpliniri. Un an de criza, care ne-a dat mult de lucru, mental si profesional.
Cea mai mare realizare a mea din 2009 este reprezentata de toti oamenii pe care i-am cunoscut in acest an. Pe unii i-am cunoscut mai bine, m-am apropiat mai mult, am creat relatii si comunicare. Pe altii i-am descoperit si am incercat sa ii tin aproape. Datorita lor am reusit sa fiu un jurnalist mai apropiat de piata, am aflat mai multe lucruri, am scris mai multe materiale. Si sper eu, am reusit sa trezesc, in cel putin un cititor de al meu, un sentiment de orice fel. Pentru ca, pana la urma, acesta e scopul final al oricarui scriitor – sa trezeasca un fior de admiratie, cunoastere, intelegere, repulsie, teama sau altceva.
A fost al doilea an plin din luna mea incursiune de doi ani si jumatate in presa. Cel mai bun de pana acum si sper ca si cel mai slab din toti cei care vor urma:)
As putea sa insirui acum toate esecurile si succesele mele din acest an, sa trag linie si cu regula de trei simpla sa calculez procentele. Dar e simplu: succesele se masoara in toate lucrurile pe care le-am facut cu bine in 2009, de la fiecare seara petrecuta la birou in care am simtit ca imi iubesc meseria pana la cafeaua cu lapte de cocos bauta in zori de zi cu brokerii. De la dimineata zilei de licenta pana la examenul pentru permis. De la conferinta Wall-Street pana la premiul pentru cel mai bun jurnalist financiar. Si toate articolele de care sunt mandra.
La esecuri pot sa numar toate lucrurile pe care mi le-am propus in 2009 si pe care nu am reusit sa le incep sau sa le termin. Cum ar fi toate interviurile pe care le-am ratat la mustata, toate stirile pe care le-am dat cu intarziere sau toate persoanele pe care nu am apucat sa le cunosc. Sau conferinta pe piete de capital pe care nu am facut-o. Sau articolele pe care le-am gandit, le-am lasat si le-au scris altii inaintea mea. Sau ideile pe care nu le-am materializat la timp.
Ambele liste pot fi foarte lungi. Bilanturile sunt bune, esecurile te intaresc, succesele te fac fericit.
E paradoxal ca la finalul unui an greu pentru mediul economic romanesc, cu pierderi, concedieri, restructurari si restrangeri, bilanul meu sa fie unul pozitiv. Mai ales ca am scris si am citit in fiecare zi despre aceste lucruri. Dar a fost un an bun…
Sper ca 2010 sa fie si mai bun. To do list-ul meu pentru anul viitor este foarte lung si plictisitor. Esentialul este ca mi-am propus sa transform esecurile din 2009 in succese. Si sa reusesc sa materializez fiecare vis nebun pe care il am in cap.
Si pentru ca tot post-ul a fost plin de speranta si de verbul “sper“, imi doresc sa am putere sa transform toate asteptarile in lucruri palpabile. Imi doresc sa cunosc oameni, sa invat de la ei si sa reusesc sa ma apropii de scopul suprem al scriiturii.
La multi ani!

